- Cum să prepari cea mai sănătoasă cafea
- În ciuda interdicției, Italia pregătește terenul pentru dezvoltarea reactoarelor nucleare
- Gigi Becali, pe listele AUR la alegerile parlamentare
- Criminalitatea în Occident, o provocare în creștere
- Promenada împărătesei Sissi și reabilitarea cădițelor cu apă termală la Băile Herculane
Au trecut 239 de ani de când a fost inaugurat Teatrul La Scala din Milano
La 3 august 1778 a fost inaugurat teatrul la care visează să cânte orice solist de operă din lume: Scala din Milano. Teatrul a purtat iniţial numele de Nuovo Regio Ducale Teatro alla Scala, prima reprezentaţie fiind Europa riconosciuta a compozitorului Antonio Salieri.
Ridicată graţie unor oameni de afaceri
Măreţie, lux şi capsula timpului. Cam acestea sunt cuvintele care le vin în cap persoanelor care au şansa de a vizita Scala din Milano. Pentru că majoritatea stucaturilor şi a ornamentelor datează de cel puţin o sută de ani. Şi, aşa cum spune majoritatea vizitatorilor, e păcat să strici sau să actualizezi Scala. Frumuseţea şi parfumul veacurilor trecute îşi au farmecul lor de netăgăduit.
Iniţiatorii construcţiei acestui teatru au fost câţiva oameni de afaceri milanezi. Aceştia aveau loje plătite la Teatrul Regio Ducale, distrus în urma unui incendiu. Nemulţumiţi că nu mai au unde merge să vadă spectacole, oamenii de afaceri au trimis o scrisoare Arhiducelui Ferdinand de Austria, în care îi cereau reconstrucţia teatrului ars.
Se află pe locul unei biserici
Arhitectul ales de milanezi pentru a desena noul teatru a fost Giuseppe Piermarini, însă el a fost respins de Contele Firmian, fostul guvernator al provinciei Lombardi (care conducea oraşul Milano). Abia cel de-al doilea plan, propus în 1776 direct împărătesei Austro-Ungariei, Maria Tereza, a fost acceptat. Timp de doi ani, arhitecţii Pietro Marliani, Pietro Nosetti, Antonio şi Giuseppe Fe au depus toate eforturile pentru a construi această clădire.
Teatrul a fost construit pe locul în care se afla Biserica Santa Maria della Scala, demolată de autorităţile vremii din motive rămase necunoscute. De altfel, numele teatrului vine de la cel al bisericii.
Încăperi păstrate doar pentru… găleţi
Teatrul a avut 3.000 de locuri şi a devenit în scurt timp locul de întâlnire a nobilimii milaneze. Construcţia a fost amortizată din vânzarea palchi (loje private) către doritori. De altfel, faptul că acestea s-au vândut a contribuit şi mai mult la înfrumuseţarea teatrului, pentru că proprietarii acestora se întreceau în a angaja artişti de clasă care să picteze pereţii şi să amenajeze lojele. Teatrul era luminat cu 84 de lămpi cu gaz în zona palcoscenico (scena) şi alte 1.000 în restul sălii. Pentru a se evita riscul unui incendiu, câteva camere erau în permanenţă pline cu găleţi cu apă. Abia în 1883 s-a introdus iluminatul electric.
Prima reconstrucţie a teatrului a avut loc în 1907. Apoi, în 1943, bombardamentele din cel de-Al Doilea Război Mondial au distrus o parte a clădirii, care a fost reconstruită. Abia la 11 mai 1946, Scala din Milano a fost redeschisă marelui public, iar concertul a fost susţinut de soprana Renata Tebaldi, sub bagheta dirijorului Arturo Toscanini.
Callas şi Carusso au încântat publicul milanez
În 2004 a avut loc o nouă renovare, al cărei scop declarat a fost acela de a se perfecţiona acustica sălii de spectacole. În prezent, Scala se numără printre teatrele cu cea mai performantă tehnică de scenă din lume. Datorită acestui lucru, dar şi tradiţiei excelente de care se bucură, aici s-au jucat pentru prima oară opere precum Norma de Bellini (1831), Nabucco (1842), Otello (1887) şi Falstaff de Verdi (1893), Madame Butterfly (1907) sau Turandot de Puccini (1926).
Printre artiştii de renume mondial care au încântat lumea pe scena de la Scala s-au numărat Maria Callas, Enrico Carusso, Jose Carreras şi Luciano Pavarotti.
Sezonul începe la dată fixă
De sute de ani, sezonul muzicii de operă începe la Scala la 7 decembrie, de ziua Sfântului Ambrozie, patronul spiritual al oraşului Milano. O altă tradiţie ce se păstrează cu sfinţenie, indiferent de consecinţele sale, este aceea ca toate spectacolele să se termine înainte de miezul nopţii. Nu contează că o reprezentaţie durează trei ore şi alta şase. În funcţie de durata sa, spectacolul începe la o oră timpurie sau târzie. După începerea spectacolului, intrarea publicului nu mai este permisă, indiferent de sonoritatea numelui său.
Români pe celebra scenă
Există şi artişti români care au excelat pe celebra scenă milaneză: Hariclea Darclée, Virginia Zeani, Mariana Nicolescu, Daniel Iordăchescu, Eugenia Moldoveanu şi Angela Burlacu. De altfel, Hariclea Darclée, care a debutat la Scala pe 26 decembrie 1890 cu rolul Chimène din Le Cid de Massenet, a fost aplaudată chiar de Giuseppe Verdi.
Include un muzeu şi o şcoală de balet
Celebrul teatru are şi un muzeu, inaugurat în 1911, în care sunt expuse obiecte preţioase şi documente ce evocă istoria muzicii italiene şi europene. Muzeul mai conţine picturi, schiţe, statui, costume şi alte documente referitoare la compania de operă La Scala, respectiv la istoria acesteia şi a clădirii. În Museo Teatrale alla Scala se poate pătrunde prin foaierul clădirii teatrului liric. Biletul costă 5 euro. La Scala găzduieşte, de asemenea, Accademia d’Arti e Mestieri dello Spettacolo, unde sunt instruite noi generaţii de muzicieni, dar şi personalul tehnic. De asemenea, la Scuola di Ballo del Teatro alla Scala sunt pregătiţi unii dintre cei mai buni balerini din lume.